Liga pentru Educatie, Cultura si Sport (LECS) a implementat in perioada 1 februarie – 20 mai 2010 proiectul “Training4Action! Youth In Action!”, finantat de Comisia Europeana prin programul Tineret in Actiune.

Acesta a fost un program amplu de dezvoltare avand ca scop cresterea initiativelor creative de implicare in comunitate a 25 de tineri selectati din 15 licee bucurestene.

Cursurile au acoperit o paleta variata de teme, desfasurandu-se in doua etape:

1. Prima etapa a proiectului a avut loc in perioada 1-7 februarie la pensiunea Steaua Dunarii, din comuna Eselnita, unde au fost abordate teme precum auto-cunoastere, leadership personal, comunicare, relatia fiecaruia cu mediul, interculturalitatea, orientare in cariera si in voluntariat.

2. Urmatoarele training-uri s-au desfasurat in Bucuresti, incepand cu data de 20 februarie 2010, constand in intalniri bilunare in care au fost aprofundate subiecte ca antidiscriminarea, responsabilitatea globala, participantii au reflectat la sistemul politic si au invatat despre scrierea si managementul proiectelor in context TIA.

Obiectivele proiectului au fost:

1.stimularea constientizarii capacitatii personale de a influenta comunitatea;

2.imbogatirea cunostiintelor generale, necesare pentru generarea de initiative in folosul comunitatii;

3.cresterea creativitatii in generarea de initiative in sprijinul comunitatii;

Abordarea acestor aspecte in cadrul training-urilor s-a facut din interior spre exterior, de la dezvoltarea individului catre crearea premiselor de a genera schimbari la nivelul celor 4 dimensiuni ale cetateniei active: culturala, sociala, economica si politica.

Proiectul s-a bucurat de un mare succes, insa masura in care au fost atinse obiectivele, e cel mai bine impartasita prin insasi marturiile participantilor:

“Toate temele contineau raspunsuri la niste probleme foarte, foarte importante din comunitatea noastra. Nu ma asteptam sa gasesc o baza atat de solida de informatii intr-un mod atat de atragator…M-a facut sa-mi deschid ochii sa-mi dau seama ce rol important jucam fiecare dintre noi ” (Robert Agarici)

“Am aflat ca desi traim in Romania avem sansa sa evoluam” (Alexandra Maris)

“Acum am ajuns nu numai sa ne implicam in alte proiecte de anvergura internationala, dar sa scriem noi insine proiecte. In ceea ce ma priveste pe mine, impreuna cu 5 colege, am scris intai unul la nivel local ce a fost finantat de Youthbank, iar acum scriu un altul pe care-l voi depune la 1 iunie despre antreprenoriat” (Dobre Mariana)

“Mi-am largit prisma prin care intelegeam viata, toate temele m-au ajutat sa inteleg mai bine lumea, am constientzat si ne-am gandit la metode practice de a arata ca ne pasa de planeta, am reusit sa combatem discriminarea provenita din noi si am inteles mai bine ca toti suntem la fel….M-a ajutat sa ma dezvolt armonios, sa ma cunosc mai bine pe mine dar si pe cei din jurul meu.” (Alina Gal)

Desi proiectul s-a incheiat oficial, participantii au multe activitati planificate, iar implicarea lor activa in voluntariat continua, avand mai multe proiecte scrise, deja depuse sau chiar aprobate si in desfasurare. De asemenea, mai exista o serie de alte initiative ce sunt colectate in brosura T4A, special pentru a le impartasi cu potentiali colaboratori. Daca doriti sa contribuiti la materializarea lor in calitate de voluntari sau parteneri, ne puteti contacta la training4action@gmail.com.

Daca doriti sa contribuiti la materializarea lor in calitate de voluntari sau parteneri, nu ezitati sa ne contactati.

Mai multe detalii despre Liga pentru Educatie, Cultura si Sport (LECS) si proiect puteti gasi pe site-ul oficial al organizatiei www.lecs.ro

Update: descarca brosura.

de Robert Agarici

Ati construit, in loc sa visati!

Intr-o lume in care toti oamenii se lupta numai pentru ei, pentru propria lor supravietuire, senzatia pe care mi-o dau cei din echipa LECS prin implicarea lor in cresterea frumoasa a unor tineri nu se poate exprima in cuvinte.

E uluitor cum intr-o saptamana petrecuta intr-un colt de lume, la pensiunea Steaua Dunarii din comuna Eselnita, am putut invata mai multe despre cei din jur si despre mine decat am invatat vreodata ancorat in sistemul de invatamant romanesc. De ce?

Pentru ca in acea saptamana am avut in spate o echipa de traineri si de voluntari care munceau 24 de ore din 24 pentru a ne asigura confortul necesar si materialele de care aveam nevoie pentru o noua zi de activitati si de traininguri. Si, desi erau obositi, ne priveau mereu zambindu-ne si oferindu-ne o incredere mare in propriile forte. Iar noi, participantii, nu stateam cate doi intr-o banca asteptand cu sufletul la gura sa auzim clopotelul, sa plecam de acolo, ci dimpotriva: nu stiam cum sa facem sa dureze mai mult…

Fiecare activitate a fost diferita de precedenta, dar in acelasi timp toate au fost unite intr-un singur scop si acela de a afla si alte metode de invatare, metode pe care le purtam cu grija in minte, sperand ca odata vom putea auzi de ele si la scoala.

Desigur ca nu am invatat de la ei in ce an au fost eliberati prizonierii de la Auschwitz sau pentru ce cauze a luptat Che Guevara, insa cum am putea invata despre viata anumitor persoane marcante ale istoriei, si s-o intelegem in acelasi timp, cand noi nu ne cunoastem pe deplin propria persoana, nu ne cunoastem limitele si nu stim nici cum am putea incerca sa trecem peste ele. De acest lucru s-au ocupat cei din echipa LECS, s-au ocupat si au reusit, deoarece la sfarsitul acelei saptamani, la intoarcerea in Bucuresti, toti participantii puteau afirma ca si-au descoperit noi parti de suflet, de minte, ca si-au fixat anumite idealuri la care, pana atunci, aveau curajul sa se gandeasca doar in vise.

Intr-o lume in care toti oamenii vor sa fie independenti si actioneaza numai in interesul propriei persoane, voi ne-ati adunat impreuna, descoperind astfel beneficiile pe care ti le ofera o echipa: o echipa in mijlocul careia eu m-am simtit ca intr-o familie.

Ne-ati creat aripi si ne-ati invatat sa zburam. De acum incolo depinde de noi daca vom reusi sa ne inaltam si sa ne atingem visele.

Pentru aceste lucruri enumerate mai sus, si pentru multe altele, va multumesc!

de Olivian BREDA

Intrebarea mea e simpla si o voi raspunde din perspectiva mea – cum ma raportez eu la LECS si la Training4Action.

Asadar – de ce Lecs?

a. Pentru ca sunt niste oameni foarte capabili;
b. Din motivul ca au demonstrat in trecut ca pot face proiecte foarte bune;
c. Pentru ca norocul ii ajuta pe cei indrazneti;
d. Datorita faptului ca oamenii care il formeaza sunt printre cei mai optimisti pe care ii stiu;
e. Pentru ca vreau sa imi las amprenta pe lumea din jurul meu prin ei;
f. Gratie faptului ca ma fac sa ma simt mandru ca sunt roman;

Si de ce Training4Action?

a. Pentru ca e atat de mult efort depus in acest proiect cum rareori am vazut;
b. Pentru ca poti creste enorm daca te implici in proiect si inveti de la cei din jurul tau;
c. Dau altora pentru ca altii imi dau mie; Un altruism plin de egoism, cat se poate de binefacator pentru proiect;
d. Pentru ca atentia la detalii e dusa la un alt nivel;
e. Deoarece oamenii vor sa faca lumea un pic mai buna cu acest proiect;
f. Fiindca proiectul e obligat la succes;

Sunt foarte incantat ca sunt membru in LECS si Training4Action.

Sursa foto si licenta.

de Andreea Maria

Aseara in timp ce numaram oite incercand sa adorm mi-am dat seama ca, inca din adolescenta am fost “oaia neagra”. Si acasa, si la scoala si pe strada, ba chiar si pe contul de HI5. Am crezut ca e ceva ce tine de exterior…m-am dus la o curatatorie chimica, dar cica lana nu se poate curata…m-am vopsit blonda, dar degeaba! Mi-am cumparat peruca, dar, nimeni nu ma alinta “miorita balaie”. Frustrant! De-a dreptul frustrant!

Tata imi spunea ca visez prea mult si ca am sa vad eu cum e viata cand am sa cresc, doamna profesoara imi spunea ca nu am reusesc niciodata sa schimb nimic, prietenii mei se plictisisera explicandu-mi ca imi pierd timpul cu prostii. Si toti imi spuneau “oaia neagra”.

Cu timpul am inteles ca eram numita asa pentru ca nu voiam sa sar gardul prin locul marcat si pentru ca tot timpul gaseam o metoda mai nastrusnica de a depasi obstacolele. Aveam idei domle’ atat de multe incat le simteam cateodata cum se cearta pe suprematia propriului meu creier, timp si spatiu.

Dar ce sa fac cu atatea idei? Cum sa le conving sa lucreze impreuna? De unde sa incep si unde sa termin? Si mai ales cum sa-i conving pe ceilalti ca visele nu mor la maturitate si ca eu pot schimba ceva?

Va spun , e greu sa fii oaie neagra. E greu sa ai dorinte si sa simti ca nimeni nu te intelege. Asa ca am cautat in stanga si in dreapta si am descoperit ca nu sunt singura cu un colorit special ca sa zic asa. Am gasit alte “ oi negre” cu care mi-am impartit ideile, de la care am invatat si in care am adevarati prieteni. Am descoperit cine sunt, ce vreau si ce pot!

Mare mi-a fost uimirea cand i-am cunoscut pe cei de la LECS. Niste oite speciale, nici negre, dar nici albe, nici multe, dar nici putine. Pline de idei, initiativa, curaj. Sunt de culorile curcubeului, au lumina in ochi si in zambet, si dorinta de schimbare in minte.

M-au invatat ca am o culoare frumoasa, ca pot face tot ce imi doresc si ca schimbarea vine din interiorul meu si nu de la ceilalti.!

Asa ca, sincera sa fiu nu vreau sa mai fiu “oaia neagra”, nici nu cred ca oamenii ar trebuii comparati cu o turma! Vreau sa lupt pentru si prin ideile mele pentru schimbare! Stiu ca pot face asta! Vreau sa pastrez curcubeul in minte si-n suflet si vreau cat mai multi prieteni cu care sa impart multitudinea de culori a curcubeului!

Vreau sa invat de la tineri creativi, curajosi, comunicativi si deschisi ! De la actuale sau foste “oi negre”. Si vreau sa ofer alaturi de LECS toate premisele pentru ca fiecare dintre noi sa-si gaseasca propria culoare in curcubeul viitorului.

de Aniela Firulovic

Prin ultimul an de facultate am constat cu frustrare ca educatia formala, primita in scoala mai mult a incercat sa ma inroleze in armata roboteilor nefericiti, sclavi ai unei societati bolnave, decat sa ma ajute sa gasesc intersectia intre ce imi place, ce vreau si ce pot sa fac. Pentru mine una din finalitatile esentiale ale scolii ar fi creionarea unui posibil traseu si acumularea resurselor pentru atingerea acelei intersectii identificate.

Momentul descoperirii existentei educatiei non formale a fost pentru mine revelator, un deschizator de drumuri, un moment in care am inceput sa desenez viata in linii curbe desi toti continuau sa ceara ca ele sa fie drepte.

Mi-as fi dorit sa fi descoperit-o mai devreme si, in mod compensator, am ales sa fac ceva ca altii sa cunoasca existenta unei alternative la educatia formala, la ceea ce consider eu varsta cea mai potrivita pentru asta: 16, 17 ani.

Asa a aparut WorDShop-ul pentru liceeni, un magazin de cuvinte, ca metafora pentru workshopurile (pe teme ca: leadership personal, responsabilitate globala, orientare in voluntariat, antidiscriminare) pe care le-am initiat in Colegiul George Cosbuc, din clasa in clasa, si la care elevii puteau participa in fiecare duminica. Magazin este impropriu spus, deoarece workshopurile au fost gratuite pentru participanti si sustinute din resurse proprii, fara a avea ca sprijin vreo sursa de finantare. Cu rezultate remarcabile!

Ne-am dorit mai mult, am invatat din propriile greseli si am folosit experienta aceasta pentru a scrie un proiect si a primi finantarea Tineret in Actiune!

In urma unui proiect “experiment”, WorDShop, am creat “Training4 Action! Youth In Action!“, in incercarea noastra de a compensa neajunsurile din sistemul de educatie. Prin Training4Action ne adresam tot voua, tinerilor cu potential ce vedeti ce este in societatea din jurul vostru si credeti ca schimbarea este posibila si incepe cu voi!.

Training4 Action! Youth In Action!
Incepand cu TINEri, pentru ceilalti!
“Be the change you want to see in the world!”